Explicațiile lui Mircea Sandu nu mai acoperă catastrofa din fotbalul românesc. După 21 de ani de guvernare neîntreruptă a acestui președinte reales la infinit – doar patru ani îl mai despart pe Sandu de recordul lui Nicolae Ceaușescu! -, în România fotbalistică n-a mai rămas piatră peste piatră. ProSport vă prezintă pârjolul abătut asupra acestui sport sub domnia Regelui Soare. Un Soare gol de principii, idei, valoare, competență, în jurul căruia mai orbitează acum doar niște domenii moarte.
Naționala – colaps total. După retragerea generației lui Hagi, formată înainte de venirea lui Sandu la șefia FRF, România a mai obținut o singură calificare în șase campanii. Interesele impresarilor și ale cluburilor au subminat potențialul naționalei. Atmosfera s-a degradat. În acest moment, unii jucători refuză convocarea, alții se dau accidentați, actele de indisciplină abundă.
Copii și juniori – sectorul cel mai afectat. „În 1990, în România erau doi juniori pentru fiecare senior, exista o anumită arie de selecție. Acum, raportul e invers”, spune Mircea Pascu, șef al FRF până în 1990. Din 2000 încoace, doar doi jucători s-au apropiat de valoarea „Generației de Aur”: Chivu și Mutu. De zece ani, fotbalul românesc n-a mai produs nicio vedetă mondială.
Liga I – haos și corupție. Eșalonul de elită ar trebui să asigure fotbaliști și antrenori buni pentru naționale și cluburi, dar a scăzut, cu mici excepții, în fiecare an. Mircea Sandu și Dumitru Dragomir patronează un climat corupt și violent, cu clasamente stabilite de președinți, scandaluri și legi aplicate inegal. Toate valorile încearcă să fugă din România. Acum, în Liga I nu mai există niciun jucător autohton sub 30 de ani de valoare internațională.
Liga IV – în stare de disoluție. Fotbalul amator, aflat sub oblăduirea indirectă a FRF (intermediare fiind Asociațiile Județene), este grav afectat de corupție, violență, dezorganizare și sărăcie. Baza materială a dispărut, nu există personal instruit și nici vreun program federal care să încurajeze popularizarea fotbalului în toate colțurile țării.
Liga a II-a și a III-a – sărace și fără valoare. În goana după votanți docili, Mircea Sandu a menținut în ligile inferioare prea multe echipe. În ultimii ani, campionatul din Liga a II-a și a III-a a fost grav afectat de abandonul a zeci de cluburi foarte slabe, dar tolerate pentru a ieși la număr.
Cadrul legislativ – vicios. Regulamentele FRF lasă loc de discuții și interpretări. Prin intermediul acestor chichițe se fac jocurile. Sandu își urmează mentorul, Mircea Angelescu, activistul comunist a cărui deviză a fost „îi fac din regulamente!”. Aceasta este cauza pentru care ierarhia ultimelor patru campionate s-a decis la TAS, și nu pe teren.
CCA și arbitri – corupție, scandal, interese. Arbitrajul, aflat sub comanda directă a FRF și a lui Mircea Sandu, este afectat de o corupție monstruoasă. Doi dintre ultimii trei președinți numiți de Mircea Sandu la CCA au fost arestați de procurorii DNA. România n-a mai trimis un arbitru la un turneu final din 1998.
Organizare și strategie – sublime, dar inexistente. FRF oprimă tot ce înseamnă competență și profesionalism. Nu există antrenori de copii și juniori bine pregătiți, tehnicienii care au ajuns la un anumit nivel s-au instruit pe cont propriu, în străinătate. Corpul observatorilor e plin de oameni reciclați din fosta Cooperativă. Nimeni dintre funcționarii FRF n-a răspuns vreodată pentru eșecuri.
„Oamenii nu văd ce am realizat eu, ce se întâmplă. A început o reorganizare. (…) Eu candidez și în 2014, să vină la luptă! Puterea nu se dă, se ia! Următorul președinte, peste 10 ani, va face calificări pe munca mea„, Mircea Sandu, șeful FRF, a explicat ieri că nu e apreciat la adevărata valoare
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER